Cerul era prea mare ca să-l ținem în palmă
ascultam liniștea lupilor,
cu ochii lipiți de tavan,
doar puțină lumină își făcuse culcuș
în căușul palmei

vedeam totul supradimensionat
într-o nouă ordine
o petrecere a muștelor ce nu ne privea
noaptea amuțeau cei înecați în dragoste
căutând infinitul într-o zecimală

eram prea singură să te mai ascult
tu mă iubeai la alte standarde
drumul spre casă cu puf de păpădie
împărțise timpul la doi.