Și a spus cel scriitor:
„E târziu, voi renunța”,
Dar apoi cel cititor:
“E devreme, se va-ntâmpla”.

Și, confuz, încep să scriu,
Așteptând aceeași zi,
Așteptând să mă simt viu
Și sperând că vei citi.

Am crezut că nu-mi doresc,
Că va fi mai diferit
Și a fost… a fost firesc…
Diferit de-ndrăgostit.

Și atunci când nu ești TU,
Când nu am cui să îi zic,
Totul capătă un “nu”,
Totul tinde spre nimic.

Și m-ar măcina încet
Gândul cel disprețuit,
M-ar ucide în secret
Lipsa “da”-ului dorit.

Și a spus cel scriitor:
“E târziu, mă amăgesc”,
Dar apoi cel cititor:
“E acum… te iubesc”.