''Aprinde lumina,iubito si despleteste-ti parul;
Lasa-l sa curga-n valuri pe umeri dezgoliti;
Arunc-acum dantela ce-ascunde-a ta splendoare;
Frumoasa-mi esti,fecioara si calda-a ta suflare;
Aseaza-te pe spate si-nchide-ti ochii mari;
Vreau sa-ti privesc conturul,sa te imbrac in flori.
Rosiile petale pateaza trupul alb
Iar miile de forme ma-mbata alarmant.
De-ai fi a mea o clipa te-as venera,femeie;
Te-as ridica la ceruri,m-as inchina doar tie.
Vreau doar sa te privesc acum;te rog..stai nemiscata
Cu varful degetelor mele sa te ating pe tine,arta.
Trasez contururi blande pe sanii tai timizi
Si te pictez cu negrul din ochii mei flamanzi.
Ai fi cu usurinta o muza pentru rai,
Mireasa-ai fi in eden iar sfintii-al tau alai,
Livezile-nverzite si-ar lepada vesmantul
Cand treci marita doamna,sa nu-ti raneasca trupul.
Dar oare-n rai sa-ti fie locul? Sau iadul ti-e menit?
Caci sfanta pari in suflet dar trupu-ti dezvelit
Arata a pacat prea bine camuflat.
Nu plange!Nu te-nvinui..Marie Magdalena
Aceasta isipitire iti e pedeapsa-eterna
Caci eva mama-ti este,ii porti in trup blestemul
Pacatul din origini iti innegreste felul.
De ce te-mbraci?Lasa-ma sa te cant
Sau pleaca dezbracata sa imi ramai asa in gand.
Nu e nevoie-acum in cel din urma ceas
Privirea sa-ti feresti.Atat ti-a mai ramas...
Stiu ca te doare-amarnic,printesa din povesti
Imaginea perfecta prea tare iti iubesti.
Inchide ochii-acum;trezeste-te o clipa,
Prefa-te ca nu-ti stii imaginea-n oglinda
Si uita-te in suflet...
Ce vezi tu, zana?
„-Nimic”...
„acum te rog sa pleci..
Nu te-mbraca..tot goala esti..’'