în săptămâna mare
mama nălbea rufele
într-un trunchi de salcie
punea deasupra cenușă cu leșie
turna apă fierbinte
a doua zi le clătea la râu
până rămâneau limpezi ca lacrima
uneori mi se părea că străluceau
pe frânghie
luminau fața arsă de var a casei

tata strecura cerul sub nuc
îl trecea printr-o sită deasă
se depunea ca un strat de făină
până deasupra de glezne
uneori strănutam
auzeam cum se scutura soarele
de pe ochiul de geam dinspre tindă
ca un praf de zăpadă târzie

mama râdea
apoi îi obloja bătăturile din palme
cu un colț de năframă
stropită cu apă sfințită

îl părăseau gândurile negre
se strecurau pe sub garduri
mama murmura un descântec
venea primăvara pe furiș
ne primenea frunțile