Există un ceas către seară,
un ceas pentru alții, firește,
când solzii desprinși de cuțite
cresc iarăși pe trupul de pește,
când penele smulse din păsări
se-ntorc să se-nfigă sub piele
și pielea de șerpi lepădată
se strânge la loc în inele,
când floarea tăiată de coasă
din nou se ridică pe lujer
și laptele muls, din pahare
se-ntoarce acasă în uger,
când scoica pe mal izgonită
mai soarbe o gură de spumă
și râma turtită de roată
se umflă din nou pe sub humă,
când sucul ciorchinei stâlcite
se-ntoarce în boaba de struguri
și frunza strivită-n picioare
se urcă la loc printre muguri,
când puii de păsări din gheare
de șoimi se întorc în găoace
și scoarța de pomi jupuită
pe trunchiul mâhnit se reface,
când țipătul prăzii-ncolțite
pe loc se preschimbă în cântec
și mieii străpunși de junghere
se-ntorc la căldura din pântec,
când însăși otrava din gușa
de șerpi veninoși se-ndulcește,

există un ceas către seară,
un ceas pentru alții, firește.