Despre o dragoste trecută,
Nici puțină nici prea multă,
Dintr-o fată și-un bărbat,
Ea nu.....fată, el nu......băiat,
Să v-ă spun ce sa-ntămplat.

El, nici frumos dar nici uràt,
Fost, càndva căsătorit.
Caci iubita-i soțioară,
A fugit peste hotară
Cică-i viața mai ușoară.

Ea femeie cu copii,
Și nu unu,doi s-au trei,
Ci trei surori și cu doi frați
Făcuți cu patru bărbați
Și ajutată de amanți.

Și uite așa intr-o zi pe seară,
Nu la coasă s-au la moară,
Ci la càrciuma din sat,
Ea nu....trează el nu.....beat,
Repede s-au mai cuplat.

Am boală fă să ne iubim oleacă.
Ia,nici n-ar sta,dar nici că pleacă,
Iar el galant și mare fante,
Cu glume,țuică și cu poante,
Convinse juna că se poate.

Și uite-așa in acea toamnă,
El nu domn și ia nu doamnă,
Amàndoi s-au consolat
Cànd la cràșmă cànd in pat,
De știea intregul sat.

Dar cum timpul e scurtuÈ›
Cànd ai minte de prostuț,
Cànd crezu ca puse màna
Și că ,cucerise juna,
Il trădase bautura.

Căci el zeul băuturi
Care stinge focul gurii,
Coboràse pe pamànt
Nu tu zeu și nu tu sfànt,
Doar amant din cànd in cànd.

Insuși Bachus, intr-o seară,
Mă dadu pe ușă afară,
Și imi spuse frumușel
-Bă, tu nenea Maricel
Ai dovleacu mititel.

Chiar dei zeu Miti nu bea
Deàt sucuri și cafea,
Și manàncă biscuiți
Molfăindu-i printre dinți
Sa facă pe plac la sfinți.

Și uite așa povestea-i gata,
El plecă lăsànduși fata,
Să trăiască cu al ei zeu,
Să le ajute dumnezeu
Dar....să știți că tare-mii greu.

De la zeul bauturii
Au sosit ca să mă certe,
Setea vinului și groaza
Buzunarelor deșerte
Și a junelor cochete,