Nu sunt liniștită, nu faceți confuzii,
neclintirea mea e doar un fel de isterie aristocratică.


*
1,2,3 minute și toate dispar,
cerul albastru cu animale marine,
salcâmul de lânga bloc ca un iubit cu privirea în jos,
doi bătrânei care joacă șah,
sanitarii cu targa.

Dacă întrebarea e cum arată, nu știu cum să spun,
dacă întrebarea e cum se aude, e ca un mers de tren.

*
Ce ciudat,
n-am mai văzut până acum pajiștea asta,
rase noi de cai, păsări amuzante, iarbă pân’la gât,
pulsul meu fugind de mine,
ca un călușel.
Sunt atât de liniștită încât moartea,
la trei pași mai încolo, în loc să-l prindă, rămâne perplexă.





(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)