Mireasă, drăguții tăi
s-adunară azi tustrei,
la o gură de pârău
și vorbesc de tine rău.

*
Ieși afară tu mireasă
și-ți cheamă neamuri în casă,
că doar nu ți-o fi rușine
ce neamuri vin după tine.
Te uită și prin inel
că vine și-al tău mirel
și-așa vine de gătit,
ca bujoru' înflorit

*
Mireasă de ai drăguți
fă bine să nu-i zăuți,
c-așa-i moda pe la noi
să ții câte unul, doi.

*
Uită-te, mireasă, bine
cum plâng junii după tine -
Asta n-or vrut ei să creadă
ce-or iubit, acum să piardă.

*
Noi venim după mireasă,
nu știm, lăsați-ne-n casă!?
Pe fereastră ne-om băga
și mireasa om lua.

*
Plângi, mireasă, ce mai stai,
trai ca fată nu mai ai,
că traiul tău din fetie
l-ai lăsat la cununie.

*
Tu mireasă, cu cercei
mulțumește-i maică-tei
că te-o legănat în soare
și te-o crescut ca pe-o floare.

*
Gată-te, mireas, bine
că noi venim după tine,
tot cu care ferecate,
să te ducem mai departe,
mai departe, mai în jos,
unde-i lacul mai frumos.

*
Mireasă, cununa ta,
nu mai plânge după ea,
las' să plângă hălelalte
c-or rămas nemăritate.

*
Câte fete sunt în sat
toate s-ar fi măritat
feciori nu și-au căpătat
numai miresuca noastră
și-o găsit floare frumoasă.

*
Plânge-mă, maică, cu drag,
că nu-ți mai fac tină-n prag,
nici în prag și nici în casă,
nici îndesală la masă.

*
Tu, mireasă, pare-ți rău
după frumos traiul tău.
Traiul de l-ai trăit fată
nu-l mai trăiești niciodată.
Că te-ai dus unde ai vrut
și cu cine ț-o plăcut,
dar de astăzi încole,
n-o mai fi, dragă așe-
meri la jocuri tot mânată,
vii acasă tot chemată.