un clovn si-o cloavna
mi-au pictat si mie
un zambet larg, pe buza instelata,
spoit cu roz si captusit cu vata.


mi-au si pudrat ambele pleoape
cu-o lama fina de cacao
si m-au lasat sa ma admir in vreo oglinda
cand orice val putea sa ma surprinda;


am trait mereu ca un clovn,
intr-o camera cu amintiri prea multe,
cu uitari fara sanse si cu un trecut abrupt
sapat ca in stanca intr-un suflet rupt


dar verile la bloc sunt caniculare-
si-ncepi sa vezi apusul ca pe-o linie in tine
sau te trezesti ca doar te-ai odihnit
in viata gri a unui clovn smerit.