eu cînd beau devin transparent
devin aproape invizibil
oamenii se uită la mine și îmi uită chipul chiar în timp ce mă privesc

doar copilașii apar din parcuri
își lasă bicicletele lor mici păpușile lor mici și cățelușii de pluș
vin în jurul meu mă privesc cu ochi verzi ca absintul și zic „uite-l pe nenea”
apoi pleacă la mămicile și tăticii și bunicile lor care-i cheamă îngrijorați

dar eu merg mai departe printre florile parcului ca un îndrăgostit
adun petale colorate și apoi le lipesc cu salivă de hainele mele
pînă mă transform într-un fluture mare și trist
în felul acesta devin vizibil pînă la prima adiere
pînă la prima ploaie
pînă la următorul pahar