pe la trei dimineața
pe nedormite
se trezește poetul
că are de scris
își adună gândurile risipite
printre nori
nu contează care lipsește
este tot aia
și le întreabă
fă voi ziceți că
nimeni nu scapă de moarte
așa-i
da iubi se freacă astea pisicoase
de pixul lui
așa este
bine se întristează poetul
marș înapoi între nori
și se apucă să-și cotonogească
mizeria
că tot zic unii că n-are
nici după ce să bea apă
vai de poezia lui
pe la opt
trimisă de dumnezeu patronul
vine în camera lui viața
o prostituată de lux
și și-o trag ca niște nebuni
mai servești îl întreabă asta
ipocrită
înainte să-și îmbrace chiloții
și să plece
iar poetul
trezit brusc din melancolia după
se enervează
du-te fă în mă-ta zice
și se apucă vârtos
și vâjâie îngrozind singurătatea
să tungusese zațul ultimei zile
să acopere cu grafitti cerul gri
să exorcizeze tristețea
debranșându-i fantomele
și naiba știe cum
printre toate acestea reușește
să-și mai cotonogească și mizeria
că tot zic unii că n-are
nici după ce să bea apă
vai de poezia lui
după amiază
pe la două lasă baltă
toate treburile
îl sună pe firul scurt
pe dumnezeu patronul
că vrea și el să afle
ba una ba alta ca omul
și-l întreabă dacă știe
ce este femeia
nu știu taică
n-am umblat niciodată la vreuna
iar poetul izbucnește în râs
bine zice el compătimitor
că tare fraier mai ești
și se apucă
mai vârtos
să vâjâie îngrozind tristețea
să tungusese cerul gri
să acopere cu grafitti zațul
ultimei zile
să exorcizeze singurătatea
debranșându-i fantomele
și nu în ultimul rând
să se împace și cu mizeria
că tot zic unii că n-are
nici după ce bea apă
vai de poezia lui
seara târziu poetul pune punct
verifică ce și cum ar putea
să mai fie
și aterizează
la cârciuma din colț
unde stă
la o bere de vorbă
cu gheorghe și ion
apoi pleacă după gât cu ăștia
în intersecție
ei o iau Ia stânga
spre casă
iar poetul cotește
la dreapta
spre nemurire
vai de poezia lui