sunt omul compus din măștile sale,
omul care se confundă cu masca sa și nu-i e teamă de lume.
nevăzut, chipul meu interior ascuns pînă și mie -
ca mine și voi, nemîngîiaților,

pierduți în reprezentația mea, pentru fiecare dintre voi,
alta. în fiecare oră zeci de oameni se gîndesc la mine și
tot atîtea măști se arată.
eu sunt însă aici, cu chipul reflectat în aer dar acoperit din interior
un mulaj al existenței, al gîndurilor -
ceva pe care să-ți așezi obrazul și să te gîndești la tine.

ca mine și voi, nemîngîiaților,
pierduți în gîndurile mele, în jocul în care lumea
e masca mea dintîi și doar atunci cînd tot universul va înceta
să existe
mă voi arăta vouă așa cum sunt
de fapt.