După o ploaie scurtă de vară a apărut curcubeul, pe care îl simt că mă încinge ca un brâu de iluzii.
Nu am timp să iau micul dejun și cu un sandwich în mână ies să inspectez plantația mea cu pitici de lut.
Pe plantație eu sunt cel care conduce o turmă de idei.
Un pitic de lut, ghebos și șchiop îmi întinde un bilet și pleacă în treburile lui.
Biletul era semnat de Albă ca Zăpada care îmi dădea întâlnire pe strada principală din oraș.
Am ajuns cu întârziere la locul întâlnirii și am găsit în loc de Albă ca Zăpada o cățea albă fără coadă care bătea trotuaru în sus și în jos mergând în zig-zag.
Am cumpărat un ziar să îl citesc, sperând ca între timp să apară și Albă ca Zăpada.
Fata asta venea dintr-o poveste despre care nu știam dacă să o cred sau să mă amuz.
Stăteam față în față cu mine însumi și rostogoleam în memorie povestea cu Albă ca Zăpada care divorțase rând pe rând de pitici.
Într-un târziu a apărut o limuzină care s-a oprit în fața mea, coborând din ea o tânără negresă purtând o rochie albă și s-a recomandat Albă ca Zăpada.













Soneria de la intrare suna insistent.
Am deschis, o fată tânără zveltă, înaltă, brunetă cu părul lung, purtând o șapcă mică și roșie prinsă cu agrafe de păr.
Pe ea avea un tricou roșu care îi ținea și loc de rochiță, pe care scria Love.
În mână ținea un coșuleț din răchită acoperit cu un ștergar.
Apoi cu tupeu mi-a spus să o invit în casă și a luat loc pe fotoliu.
S-a recomandat Scufița Roșie. Îmi spunea că a fost la bunica ei când avea cinci ani să îi ducă de mâncare, dar s-a speriat că în pat cu bunica era lupul și a plecat.
De atunci nu a mai știut nimic de bunica.
Acum s-a întors după douăzeci de ani să o vadă ca să nu stea singură acasă pentru că mama ei a plecat în Italia să muncească.
Dar în locul pădurii a găsit acest cartier cu vile luxoase, iar în locul casei bunicii un supermarket.
Era nedumerită, nu știa unde să o găsească pe bunica.
I-am spus că voi da telefon la un azil de bătrâni, sau la obiecte pierdute a completat ea.
Apoi mi-a spus că eu sunt vânătorul pentru că pe frontispiciul casei scrie:"Casa vânătorului". I-am oferit un ceai dar Scufița Roșie a spus nu!
-Mai bine o votcă și o cafea. A apărut și un pitic de lut bâlbâit cu un buchet de flori înmână pe care l-a trântit în brațe la Scufița Roșie și a plecat rușinat.
când m-am întors să îi duc cafeaua și votca, Scufița Roșie dormea.
A început să sune un telefon, nu al meu ci al ei.
Am căutat în coșul din răchită printre merindele uscate, rămase încă de pe vremea când a fost mică la bunica și am găsit telefonul ei mobil.
O voce baritonală, vorbind asmatic:-Cine ești bă? Tu ești vânătorul? Eu sunt lupul, am fost informat că ai sechestrat-o pe Scufița Roșie. Dă-i drumul că vin eu cu recuperatorii mei și de data asta tu ești cel care o să o pățești și a închis.