femeia fluture ține în palme luna
ca pe o perlă

acolo îl vede zburând albastru atunci când zâmbește
când o privește e roșu și verde și galben
toate furtunile mărilor se strâng în ochii lui când nu simte adierea aripilor ei
asemenea naufragiului unei iole sufletul se scufundă în cimitirul de alge
peștii îi deschid calea
convoi funebru al tăcerii

femeia fluture s-a aplecat deasupra lui
i-a redat viața cu o mângâiere
aripile lor s-au unit într-o îmbrățișare stilet
au tăiat văzduhul
până dincolo de soare

așa s-a născut curcubeul