ne întorceam aplaudați de plopi
la ferestrele noastre ca niște secunde
aveam un soare de piatră în loc de sticlă cu apă

o bătrână
ne culegea semințele din umbre
pentru vulturii ei de suflet
în inimă purta un ulcior cu galbeni verzi la subraț

am trecut pe lângă un păr ce avea bagajele făcute
ne-ar fi povestit despre toți oamenii care au stat sub el
din care s-au ridicat printre crengi
rugăciuni și balonașe de pământ
dar foșnea foarte greu cu frunzele perforate
niște inele de aer îi veniseră de hac

pe deasupra într-un funicular cânta un cocoș

degetele noastre erau cusute strașnic de către părinți
și au ținut ferm blana mistreților pe care călătoream
nu am căzut ca două păpuși de la capul patului

am trecut pe lângă un consiliu
care hotăra punctul de fierbere al ierbii
în jurul unei mese câmpenești

dar noi trudeam să ne întoarcem
la locurile în care nu am fost niciodată
cu umerii cheltuiți

din nu știu ce fruct
regele elefant și regina lebădă ne priveau satisfăcuți
atingându-și sceptrele