că vom fi din ce în ce mai aproape
vom tăia din cerul ăsta care stă între noi
bucăți mari cît zilele
cînd dintr-un capăt
cînd din altul
vom munci mult
urcați pe niște scări care se clatină
într-un minunat exercițiu de echilibristică
va fi frumos – cu fiecare bucată desprinsă
îți voi auzi glasul tot mai clar
asta pînă cînd
va rămîne doar o perdea prin care ne vom vedea
și ne vom înțelege cum să-i dăm cerului
lovitura de grație