Era
râvnitor de liniște
în imposibilitatea fizică
de a tăcea
și conștiința
își recăpăta... echilibrul.




* * *




Îngăduitor
cu ignoranța altora
căci se născuse obosit,
privea minciuna
cu o nebănuită înfrânare
pusă în destinul
regulat de capricii
al... oamenilor.





* * *




Repeta
ecouri de păreri
să scape
de apăsătoarea tăcere
în începutul
de tulburare
de pe chipul său.

ÃŽi intra prin pupile
albastrul cerului... bromura.




* * *




Cu o vagă
melancolie în glas,
deși însetat de firesc,
schimba înțelesul lucrurilor
cu ajutorul interpretării
în umbra
ce se prelungea.

Urma o lungă tăcere...
de așteptare.



* * *




ÃŽn
gândul său
era ceva frânt
ca și cum
ar fi avut
o greutate
pe limbă
când își strângea
mușchii abdominali
și proiecta în jur
fragmente de... conștiință.





* * *





Într-o nemărturisită
dorință de normalitate,
de liniște,
de firesc,
amorțit de umiditatea nopții
în infinitele complicații ale vieții,
sistemu-i complicat
de a evada din marginile bunului simÈ›
printre perdele,
cobora ca o lumină
cenușie și roșiatică
filtrată de... ploaie




* * *




Cu capul
înfipt într-un par
pentru a urmări
mersul gândului
pe jumătate adormit,
în semiveghe,
era recunoscător vieții
care, în fiecare clipă,
îi dădea câte un prilej
de a schimba orizontul.




* * *




Cu
o nebănuită
prestanță, schimba
marginile realității
săpate într-o brazdă
prin care gândurile lui,
încercau să se strecoare...




* * *




Ca și cum
ar fi ultragiat
un lucru nelămurit
în neliniștea fericită
a începutului,
plăcutul chin
al așteptării,
creierul
secreta gândirea -

dădea hrană vieții...




* * *




Cu judecățile
preschimbate în prejudecăți
de gloria pătată de ridicol,
își trimitea creierul la plimbare
pentru a scăpa
de plictiseala de-a asculta
și oboseala de-a vorbi...

ca și cum ar fi avut febră în cuvinte.