Un parc crezut mister,
Pierdut, ascuns în patimi,
E tot ce am să sper
Din suflet până-n lacrimi.

O lună mare, plină,
Un cer înstelat
Sunt martori de lumină
Unui moment neuitat.

O bancă izolată,
Cu loc doar pentru doi,
E tot ce-am vrut vreodată,
Fără dorințe noi.

Un vânt fără putere
Și flori înmiresmate,
Moment fără durere
Și clipe neuitate.

Și-n centrul tuturor:
Un băiat și-o fată,
Iubiți în lumea lor,
Străini în lume altă.

E tot ce îmi doresc
Din suflet până-n lacrimi.