Ar fi trebuit s-o crezi,
ea cânta atât de bine
de parcă toamna se prăbușea
de parcă murise o lume
și toți râdeau
când ea plângea
în cântul acela.
Ar fi putut să panseze cu mâinile ei
armate,
săruturile ei ar fi putut potoli conflicte
planetare.

Dar ea plângea
lua un fum de țigară,
buzele ei care-ar fi potolit războaie
care te-ar fi putut face să uiți...

pianistul cânta doar pe clapele negre

luau un fum de țigară buzele ei
și plângea
și era frig
era iarnă deja
o iarnă fără regrete.