Pe-un tărâm plin cu oameni
îmi sună a liniște
mă întorc în timp
ca-ntr-o mare înspumată
o liniște seacă
mă cheamă în pântece
mi-e frig de noi
se zbate în iris lumina
mă chinui sa plâng,
ochii sunt seci
și pestii din mine
se zvârcolesc în nisip
gândesc o secundă
alerg si râd naiv
un semn imi șuieră să trec mai departe
frigul mă prinde în mrejele-i calde
mă-ntorc când te văd
trăiesc cu primul sărut în buzunar
e prima zi din ultimele care vor mai fi
e o liniste rece
mă-adoarme un cântec de leagăn
îți legăn conturul
în cărbune și-n lut.