nu m-așteptam să-mi spui
tocmai acum și așa
netam-nesam că mă iubești
sau orice altă vorbă anti-gravitație
capabilă să-nfigă din zbor în capul meu
unul câte unul niturile din podul lui Saligny
desfundându-le apoi pe nesimțite
cu o mângâiere
ca pe niște capace de bere
trase de inel

nu doream să-mi spui nimic

Luna se așezase cuminte în poala mea
eu mă aplecam și îi cuprindeam cu brațele rotunjimea
aceea aproape perfectă care-mi amintea într-un fel anume
de chipul tău

mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine știe?

poate de la o eclipsă.