Noi, cei care am ruginit îmbrățișându-ne, nu mai avem timp de aer,
nu mai avem loc destul să ne facem cu mâna și nici măcar s-o rupem.
În înghesuială,
ne lungim gâturile până vom crepa cerul de duhuri strânse
până vom plesni,
purtați în brațe pe toate buzele.

Dumnezeu curge liber, binecuvântând venele prin care vine,
iar noi ne rugăm
să nu ni se închidă coastele, prea fericite că
ne pot strânge oricât de tare ne-am desface.