Curg pâcle împletite peste ape
Și orgi de trestii se apleacă-n vânt,
Când degete de aer cad pe clape
Litanii vechi să-nnoade-ntr-un descânt.

Sub cețuri gârla-i dusă la casare;
Pe mal arinii ard și nu se sting,
Scriind cu seve semne de-ntrebare
Pe toamna prinsă-n ațe de paing...

În luncă s-a asprit mirosul iernii,
Răchiți de fum plâng fără de palton,
Iar plopii strânși sobor întru vecernii,
Străpung în alb decorul de carton!

Și brume frământate de copite
De pe cortina vremii poți s-aduni
În palma ta, spre care-s ațintite
Privirile frumoșilor nebuni.

Atunci, în stal, se sting lumini cu-ncetul,
Lăsând pe scenă un actor anost,
Ce va-ncerca să cânte ca poetul
Prohodul unei toamne care-a fost!...