mi se intampla uneori
sa inchid ochii
si sa mai las cate o viata sa treaca pe langa mine.
unele sunt fluide, si ma lasa sa-mi contemplu
lumina, intunecimea si umbrele de vant
dar altele dau din coate, se zbat
si ma strivesc sub cantitatea imensa de oameni si greseli
deja inghitite.
cand ma trezesc, buimaca de lunga distanta parcursa
inapoi spre interiorul meu
mai intru in cate o viata
si pana sa imi dau seama ca traiesc pe altcineva
au trecut zilele si am intors din nou ceasurile.
nu te supara, iti spun, trecatorule,
n-am vrut sa iti traiesc viata,
nici macar pentru o clipa,
dar bordura ta de integritate e prea joasa-
de ea m-am impiedicat si-am cazut pe burta,
fix pe existenta ta in care cultivi nepasare.
nu pot decat sa ma ridic si s-o iau la fuga,
sperand ca, in neatentia mea, voi fi crutata
de a intra in viata altuia.
oamenii ar trebui sa isi puna semafoare
la intrarea lor in viata.