Iarna salcâmilor

Iubito, ce salcâm ți-a dat sărutul
Să mi-l întinzi, în mugur, mai departe?
La umbra lui, să stau și după moarte,
Fără să aflu vieții, începutul?

Cum ți-aș cuprinde miezul, cu-mprumutul
Furat atât de blând, din raza pură
A gurii tale, tandre precum lutul,
Să-i simt duhovniceasca ei arsură!

Ce frunze suntem astăzi, mână-n mână,
Intrând în rădăcina de argint
A dulcilor salcâmi, ce ne amână
Aflarea noastră-n florile ce mint!

Mai trece-o iarnă, una, poate două,
Vom fi salcâmi cu flori - și ne vom da
Sărutul vechi, prin alți copii de rouă,
Ce vor călca iubirea ta, și-a mea...

24 noiembrie 2011