Undeva, încremenit,
ÃŽntr-o mare oarecare,
Stă un suflet obosit
De atâta așteptare….

A trimis mereu spre mal,
Apă limpede, în valuri,
La iubita lui din far
Sechestrată de balauri.

A primit din când în când
O lucire de lumină,
Pe aripa unui vânt
Izvorât din luna plină…

P.S.
Iubirea mea nu este plată,
E un tsunami revoltat,
Este o apă revărsată...
Peste un vis neterminat!