Ploaia
înnegrită de fum
izbește marginea lumii
suflete vechi
aliniate
discută cu îngerii
re-facerea vieții

vor o planetă mică
fără maimuțe
doar porumbei albi

uitată într-un colț
Lumina
își suflecă mânecile
face un semn

timid Mozart cântă
lutul prinde formă
aripi albastre tremură