Pe drumul meu de vise,
Pe care mă strecor,
De-s stelele aprinse,
Sau, uneori, e nor,
De-i ploaie, sau furtună,
Și stropii curg șiroaie,
Cu oameni, împreună,
Cu ei, cu-această droaie,
Mă întâlnesc în vis.
Când visul nu-i frumos
Și când cad în abis,
Tot omul curajos,
Îmi va întinde-o floare,
De care să m-agăț
Și-așa am o scăpare.
Deci,
Pe flori și oameni eu pun preț!