cu cât te apropii, cu atât mai mult
se întind lianele întrebărilor
si cei de la care aștepți un răspuns
te mângâie pe frunte, îți lasă o curmală uscată
pe masă și pleacă.
timpul își cerne ninsorile rând pe rând, uneori găsești șerpi,
îi așezi pe umăr, aștepți să se-nalțe și să-ți susure ei
în ce parte e capătul.
dinspre un singur gând bate un vânt fierbinte,
un bici încrustat cu brocarturi și flori,
să țină în preajmă toate plecările.
stai dreaptă și tremuri, stai dreaptă și taci.
lăsate libere, cuvintele te-ar vinde de viu
la întâiul târg al surzilor.