2.Poarta //

Se-ntorc părinții de la târg
și bat la poarta nopților mele
Fug să deschid, și parcă ograda aleargă
sub pașii mei/ și poarta-i tot mai departe
Mamei i-s grei desagii
iar tata de-abia mai ține calul de căpăstru!
În traistă stau cuminți bomboane umplute cu miere,
și turte cu chipuri mirate
Mama îl privește: - N-am greșit, măi omule, casa?
Obosiți cum suntem, și cum îi noapte
- Nici vorbă, calul a venit singur/
i-e foame, și mai ales, sete
- Om fi stat așa mult la târg,
o fi fost drumul prea lung!
- Se poate, se poate

În rouă, urmele căruței care-a întors
urmele adânci ale calului, pașii grăbiți ai tatei
și cei obosiți ai mamei
În fața porții, două turte de la târg
se privesc mirate