E tot mai obosit și mai schimbat
E trist că lumea nu-l ascultă
Atâtea patimi a purtat
și-nțelepciune-atât de multă

A fost oglindă pentru mulți
a fost și carte și psaltiră
iar dacă stai să îl asculți
n-o să întrebi de ce te miră

El are lumea lui și alte gânduri
un alt pământ și altă limbă
îți scrie tot mai multe rânduri
dar ție gândul ți se plimbă

Ar vrea să vadă Paradisul
să-l dea la toți spre bucurie
dar până se-mplinețte visul
salvează minți de nebunie

Poetul e poet, de când e cerul
când toată lumea râde el va plânge
și nu se va găsi misterul
deși vor fi urme (mari) de sânge.