De-atâtea Ordine, Norme și Legi
Începi încet să amețești
Te tot gândești, te învârtești
Până ce-n iad nimerești


Cu aceste legi-fărădelegi
Ce sunt total neomenești
S-ajungem unde vor ei de fapt
În iadul ce ni l-au creat.

Să-l foloseasca ei atunci
Ce iad făcut-au din a noastre munci
Și din iubire-n inimi, întristare
Să pierim cat mai mulți, spre alor ușurare.

Dar nu mor caii cand vor câinii
Nici „robii” atunci când vor ”stăpânii”
Căci robii sunt ei, stăpâniți de-ale lor patimi
Stapânii sunt robii curatelor inimi.

Se cred stapâni de taie lefuri, pensii
Bieții de ei, sunt doar robi prinși în lanțuri
Din zale de minciună, hoție și teroare
Trădare de neam, țara și manipulare.

Dragii mei compatrioți, din oricare etnie sunteți
Ei nu sunt stăpânii țării, să conștientizați
Din scaunele lor, cu înțelepciune ăi îndepărtați
Apoi, cu cugetul curat, Votați

Să îi rugăm pe acei oameni buni
Inteligenți și iubitori, îndrazneți și vigilenți
Pe care înca-i mai avem în școli și universitați
Să fie a națiunii demni reprezentanți.

Să iasă-n față, să-ndrăznească
Să-și sacrifice de e nevoie a lor viață
Cât înca se mai poate și nu e prea târziu
Cât înc-acest popor, mai are sufletul viu

Iar hoții și jefuitorii țări
Să fie puși în lanțuri
Și să sape șanțuri
Căci ei sunt infractorii.

Cei ce sunt în pușcării acum
Sunt mititei bieții de ei
Față de-acești „ legiuitori”
Ce se prefac că țara o conduc.

Apoi să reînvețe fiecare să lucreze
Pământul țării să-l administreze
Munca să le fie rasplătită
Dupa rezultate și după sârguință.

Munca, Adevarul și Dreptatea să fie Lege
Minciuna, lenea, violența și trădarea
Să fie socotite, nu cum sunt acum,
Să fie socotite Fărădelege.