ale buricu făcură ce făcură
și-și luară picap

stăteau în deal
dincolo de fântână
prima casă

mărunței da ai focului

cumpărară și o placă
o puneau când pe o parte
când pe cealaltă

în fiecare duminică
a lu Dumnezeu
după ce sălta soarele
ca un policandru
auzeai
m-a făcut muica oltean
de se fălea toată mahalaua

oamenii se premeneau
ieșeau pe la porți și
tăifăsuiau despre una
despre alta

noi
ca argintul-viu

ce zile
oamenii lepădau încrâncenările
de parcă ar fi ferecat cele ale vieții
în pătul sub porumb
ori în vreun cufăr
al pandorei

(2 aprilie 2012)