Să dăm cu-o-mbrățișare la o parte
stelele din jurul lunii,
să răsară gâtul nopții
în care am umblat
de mână întâiași dată...
Să dăm la o parte cu zâmbetul
roșul din maci
să răsară ochii tăi
mai înflăcărați ca niciodată...
Unduirea pletelor
să aibă ceva din cântecul frunzelor
scris pe-un inel, pe o roată.
Trupul meu, trupul tău, pe care s-a putut
cresta gândul celui de Sus
să redeseneze scheletul
apelor de la-nceput...