pentru ce, omule, te zbați ca un nebun
să ajungi în vârful muntelui
înălțat de oasele altora ca tine?
în zadar te apropii cu trupul de cer,
pentru că numai visul îl poate atinge
puterea trupească, sămânța,
n-o poate învinge.
mereu va crește viață din pământ,
iar cerul mereu va acoperi viața
ca o aripă.
rătăcitorii nu uită niciodată
cum nici drumul nu îi uită
spre întoarcere
și atunci pentru ce atâta goană
în jurul pământului
când calci aceleași rădăcini
pretutindeni?