Vă spun azi, prieteni, eu vreau să mă-nec
În whisky, în țuică și-n votcă;
Și-n urmă, pe valuri de aburi să plec
Iar leagăn să-mi fie o lotcă.

Apoi să colind ca-ntr-un pelerinaj,
Cu voi, împrejurul meu ciotcă,
Veghind ca acest nestemat apanaj
Să fie închis într-o botcă.

Iar când, peste-o vreme, răpus de alean,
Va vrea să-și aleagă părinte –
Și-o lacrimă grea îmi va curge spontan
Pe umărul vostru, fierbinte –,

Poporul va ști, când veni-va noian,
Că eu voi fi iar președinte.