iată râul cum pe maluri e cu precădere sloi
mă retrag încet din valuri doar ți-am dat ție altoi
între noi se naște brâul de tristețe între noi
hai să spargem o tristețe de-o uitare amândoi

privesc iar cum se topește o ninsoare și pământul
își aruncă ghioceii am uitat tot legământul
mai ești cea dinainte cea cu trupul de ghiocuri
ia aminte că zăpada locuiește și în focuri
de ce tot privind spre alb tu îmi depărtezi culoarea
de ce chipul în fântână tremură ca depărtarea
mai întind spre cer o mână cu cinci degete albastre
între coaste-un ochi de zmeu mă lovește cu o oaste