lumina unui dumnezeu îngenuncheat
îmi străpungea palmele pe pod nori
adunați a moarte în timpuriu bănuiam
un cer spongios pe retină picura purpuriu
un sentiment în neființă trecea noaptea
cu mine peste ape tulburi scârțâiau fiare
sălbatice simțiri fojgăiau în diluviană tăcere
lăuntric un venetic furase comoara
singura zestre de la mama eu mă zbăteam
să ies și să fug din defel să spun că
am fost și eu ceva vreme în mine
un suflet

(17 aug. 2012)