se țes în ore rosturi fără noroc
cu aure din credințe păgâne
arome dinspre speranță în grâne
alai de aezi și luceferi ad-hoc

sămânța zilelor stearpă rămâne
ca vaierul fără răspuns din ghioc
pe cerul buimac soarele univoc
fără repaos aleargă spre mâine

e Ova cât marea răsunetul pur
când stelele-și săvârșesc rotunjirea
curg lacrimi de îngeri din nori de velur

și frunzele-și dantelează menirea
se jură pe rouă îndemnul sperjur
că-i limpede-n dimineți amintirea