în scurt timp, devenisem gândacul de bucătărie

căutam firimiturile

care-ți cădeau din mâini

sau zdrobite de micuțele turnuri din fildeș

și apoi lăsate să alunece de pe buze

încât le găseam roșii, însângerate de carmin



eu vorbeam seara cu becul care pâlpâia

arzându-și filamentul de singurătate

îmi povestea că arsura îi părea atât de dulce

când vedea că-ți aruncai țoalele de cum intrai pe ușă



rămâneai goală și nervoasă

răsfoind poeme indecente

ascunse în ceaslov, pe noptieră



eu aveam câteva picioare în plus,

mersul îmi devenise o încordare a gândului,

goneam pe gresia unde striveai tuberoze,

mă plimbam pe bulevardul gândacilor -

pe drumul troienit al faianței.

palmele tale mici de tot,

aceleași din care scăpai firimituri,

își lăsau sudoarea -

mirosul părului pe care-l împleteai îndelung

și-l prindeai cu o fundă albastră



mi se sculau antenele de cum intrai pe ușă

femeie cu rochia deșirată

în goana prin labirintul sodomei,

cu genunchii juliți în galaxii desfrânate

unde te lăsai iubită de stele



iartă-mă

am strivit un gândac de bucătărie

cu fundă albastră