Birdie sare coarda.
Ea nu știe că-n funie stau deopotrivă
moarte și joc;
sare ca o nebună de pe un picior pe altul.

De când e lipsită de aripi,
e prima în campionat
sunt mulți acolo, în curtea cu bluze albe
și copaci plini de cuiburi
mulți sar coarda
una… două… trei… cinci.... șase.

Deseori se iau la întrecere
și-atunci filmele din casa cu stafii
fug de pe ecrane
și coboară în curte,
înghesuindu-se printre picioarele băncilor.

Birdie nu se sperie niciodată
Îi ia de mână pe Inginerul, Grecoaica, Cizmarul
și-n cele din urmă pe cel căruia toți îi spun Profesorul
nu din respect, ci dintr-o simplă obișnuință.

Se prind de mâini și Birdie cântă:
Eu zbor…
Tu zbori…
El zboară