Cu chipul tău alungi tristețea lunii..
Din mărturii culese de la unii,
Tu ești zeița frumosului în carne vie.
Strivește-mă cu dragostea ce-o porți tu, mie.

Îmi doresc să-mi torni în pahar un strop de puritate.
Nimic din astă lume nu-i mai frumos ca tine...nici în zi, nici în noapte.
Rupe-o petală din tine, floare rară
și planteaz-o la mine în suflet, să răsară...

Cuvintele mele sunt sărance-n descrieri
Nefiind de ajuns un poem de atingeri
să descrie...o femeie cu ochi nelumești...
Pășești, mă simți, mă privești...

Mă dezic intru totul de lume,
pot să fiu orice-ți dorești...
Las pe alți modești sa adune și ei,
Fericirea...căci mă molipsești.