Apune chiar acum apune,
se întoarce încet în cosmos,
noi rămânem pe pământ

Nici azi nu mă încumet
să culeg frunze galbene,
privesc cum aleargă dulăul îngrijit
și el se uită chiorâș în direcția mea

geamurile bisericii trimit raze oblice
spre ochii lui ascultători,
lătratul răzbate prin botniță

o iarbă atât de verde în noiembrie,
de ce nu ne tăvălim pe ultimele pete de soare,
de ce ne ridicăm de pe bănci,

apune chiar acum apune,
oamenii se iau la braÈ›
stăpânul își cheamă dulăul
vorbindu-i la ureche

încetul cu încetul
rămânem fără umbre
rămânem fără soare
cel care întârzie la întâlnire
nu mai vine