Bunăoară credeam că sunt undeva între dorința
Celui ce mă vrea mai altfel decât pasul adormit
Al unui cuvânt, al unei plute
Plutinde pe gânduri ascunse
...și credința mea că sunt.

Eu sunt mai altfel decât ploaia
Decât zumzetul frunzelor căzânde
Mă definesc gerunzial și simt că sunt suficientă
Mie.
Lui, necesară,
Nouă, dată sa fiu însumi.
Mai altfel decât cerul, decât caldul ochilor ațintiți
Striviți de atâta culoare.
Eu aleg să fiu Eu, bunăoară între dorința și credința că pot fi