aveai sângele tânăr la începutul nopții
și îți auzeam gingiile tremurând
de adâncimea mâinilor mele
sărutându-ți genunchiul alb
de frică

uneori
ne auzeam inimile vorbind
din spatele zidurilor
ca o cădere a înapoiului
și ne ronțăiam degetele cu poftă
alteori
ștergeai apăsat așternuturile murdare
de umbrele trecutelor iubiri
și înjurai ca un soldat bătrân
războiul care îmi sângera
un alt început
din spatele buzelor

cum ar putea trăi un om
dacă în locul inimii îi voi săpa o groapă
unde aÈ™ elibera un delfin
sau în locul sufletului ar fi un cârd de arbori
cu rădăcinile nou-nouțe?