1.
în diminețile cu soare îmi deschid busola
de multe ori ies în genunchi în calea melancoliei
aș vrea să cresc un pom la sânii tăi iubito
iar în restul timpului să ne facem singurătatea și veacul
prin cer

2.
tu ai chipul tuturor femeilor din lume
toate femeile din lume sunt arme albe
ce nu se pot purta la aripi sau la cingători

3.
cine ești te întreb de parcă nu ai fi fost niciodată
la rând
tu strecori o șuviță de păr în vizuină
eu trimit câinele de vânătoare să adulmece
traseul braconierului
inimile noastre nu s-au mai văzut
și-au încetat să mai bată
atunci când ai întâlnit copilul de la capătul drumului
ce ținea în palma dreaptă o lacrimă
de foame
ce ținea în palma stângă un organ
de amor

4.
crede-mă
sunt cel ce asează în locul somnului
pe buzele tale
degetul vântului
când suntem împreună
decupez anunțurile cu singurătate din ziar
le lipesc pe spatele cailor
caii în galop fără oprire
fug către țărmul mării
iarna schelete de cal pot fi zărite pe plajă
ochiul se schimbă în om

5.
pieptul tău nechează și e cutremur în larg
atunci când coapsele tale nu mă recunosc
când sunt străin și abandonat
arunci ancora în brațele mele

6.
dansezi o întreb timid
în timp ce ea ieșea din gara de nord
știi îi mărturisesc tandru și amețit de opiu
am căutat îmbrățișarea ta unde să-mi pot închide ochii
ea scapă valiza din mână
trupul îi tremură sprâncenele se arcuiesc bănuitoare
îmi întinde mâna în mână are naftalină

adormim unul cu capul pe celălalt liniștiți
eu visând că dansam tango la polul nord
ea visând un ied tânăr ce îi mușcă din rodii