Timpul trece fără noimă
Ca un tren în gara veche,
Toate trec se duc tăcute
Și se scurg fără pereche.

Doar în urmă amintiri
Scrijelesc firav pămîntul,
Timpul cerne, timpu-i mut
Cît aș vrea sa te sărut.

Vreau sa fiu în gara veche
Trenul tău să fiu acum,
Eu al tău mereu pereche
Vieții să-i croim alt drum.

Să fugim în lumea largă
Să te port în brate mut,
Să te port o viață întreagă
Cit aș vrea să te sărut…