Ieșirea din labirint

Tot ce mi-a părut un drum
Am aflat că-i doar o poartă
Și m-am prins nebun în jocul lui
Iar el m-a împuns întai în coastă
…………………………………………………………
Acum merg haotic drumul, și-i simt zidul cum crește
Încă sunt în cursă, unul, spirala-i, întunericu-mi vestește
În întunecata-mi mare m-am lovit de cei trei stâlpi
Întunericul … o cercetare, o sclipire în amurg
Și îl văd acum lucind cum se-apropie de trup
De ce-mi aduci mie orbire, minotaur fară Duh?!
Când lumea voastră albă o găsesc nu pură, goală
Vii dar tu și mă ameninți că am doar o fire slabă?!
V-ați clădit trupuri de ceară ce-n prezența-mi vă topiți
Și lăsați în urmă lacuri oglindind un asfințit
Un bătrân zâmbind în taină îmi tot face semn când merge
Și să-mi las în urmă trupul când privirea-mi încolțește
N-am pornit la drum prea bine când privirea ca de trup
M-a-ncântat făcându-mi poftă de o cupă, de un gând
“Dă-mi să beau acum!” i-aș cere, i-aș cerși un strop de sânge
Când pe bestie lascivă, ea, stă-ntinsă în răscruce
Să fi fost ea chiar fecioara ce-a născut pe rând toți sfinții?!
Sau să fie chiar o nimfă ce-și atinge visul vieții?!
Și-am pierdut astfel cetatea-mi pentru a o regăsi
Lăsând biciul să-mi doboare trupu-n colbul lespezii
Iar în fața mea sub soare abrori doi au apărut
M-am întors spre cel perete și în taină mi-a fost spus
Că “Doar răul tau există atât doar cât tu exiști
Iarăși răul tău va pierde atunci doar când te sacrifici”
Și-am privit în Sus, spre ziduri, și-am văzut Lumina Zilei
Și-am simțit atunci chiar zidul răscolindu-se în mine
Iar bătrânul cel cu coasă și clepsidră stă zâmbind
Îmi arată cum se scurge timpul, parcă doar clipind,
Falnic, îngerul ce-n frunte purta Piatra de Smarald
Mi-a șoptit în gând ce-i veșnic, ce se-ntoarce iar și iar
-“Cand însuți răul tău crescut îi oprește să mai fie
Ia-ți tu crucea și te du, te sacrifică pe tine!”
Când în cei doi arbori ce în față-mi sta ascunsă nemurirea
Doar dintr-unul am mâncat și-am aflat ce-i Mantuirea…


Dragostea e însăși strâns legată de cuvânt
Când rostești cuvântul însuși, de-un fior ești petrecut
În Geneza, când o lume dintr-o dată s-a început,
S-a uzat cuvântul însuși, ce –i cuvântul de-nceput?