la colț de vecernie ulcioare de lut aruncă tăcerea prin toți porii
abandonate pe maidane
între două secunde
sufletele își înalță trupurile răsucindu-se spre cer
rezervorul nopții
varsă clipe de păcură
pe buza ruptă de dor a macilor pe care ieri mi i-ai prins în păr

mâinile tale bătătorite de sudoarea din atrii
s-au făcut luntre spre sărutul din mine
mi-ai prins grumazul
în sete de plin
și îngenuncheată
m-ai modelat spirală de Cucuteni
dar mi-ai îngropat trupul la temelia sorții tale
să-ți fie treaptă spre altă iubire


nu știam că scăldându-mă
în mlaștina plină de mutismul ochilor tăi
voi deveni peste ani
doar
un exponat de muzeu