strada se înfășoară stingher
mai sus de omoplați, cât sa ramâi fara aer
iubito, niciodată nu mi-ai spus pe numele meu adevărat,
șmecherie, sufletul tău e un tub
prin care trec toate celelalte nimicuri,
limbile moarte și toți zeii în care nu crezi

doar frica te salvează de remușcări
și numai timpul e cel care vindecă frica,
oh, cu genunchii la gură,
îmi spun că nu există nici o noapte cât mai fluidă,
doar sângele curge alb și sărat
din fiecare amintire pe care n-am petrecut-o cu tine

un perete crește din îndoieli
ar putea să se înmulțească la nesfârșit,
ar putea crește la nesfârșit
și nu există nici o faptă bună
care să nu rămână nepedepsită
la dracu!
iubito, iubitoo, fă ceva cu acest spațiu
care e între noi
și care ne separă în indeciși și extatici

aici, liniștea e o linie spre niciunde
nu există nici o tavă pe care să-ți afișezi sentimentele,
râzi! fiecare om poartă o mască
pe care o ascunde de ceilalți cât se poate de bine